【Î】 Nu pot să spun povești fiicei mele. Nu stau bine la capitolul imaginație. Însă, ea pare să iubească foarte mult să-și imagineze lucruri. Deseori intră în lumea ei imaginară și se joacă singură. Uneori, mă alături jocurilor ei atunci când îmi zice să mă alături. În aceste situații, ea preia inițiativa. Este bine acest lucru?
【R】Este bine să continuați cu tehnica vizualizării, concentrându-vă asupra fiicei Dvs. Dacă nu vă priceți să vă imaginați lucruri, schimbați-vă tehnica, folosind cărți cu imagini și spunându-i fiicei Dvs. să vi se alăture sau folosind obiecte mărunte, punând un CD cu cântece pentru copii sau folosind parfum. Ea va putea intra în lumea imaginară mult mai ușor.
Joaca de-a imaginația seamănă cu jocul în care vă prefaceți că sunteți un anumit personaj sau lucru. Chiar dacă nu auziți sau vedeți, trebuie să vă prefaceți că auziți sau vedeți. Pentru a face acest joc mai real, adăugați mulți stimuli, cum ar fi culoare, formă sau lucruri pentru implicarea celor cinci simțuri (văzul, auzul, senzația de atingere, gustul, mirosul). Pentru ca fiica Dvs. să-și imagineze cu ușurință lucrurile, ar trebui să-i oferiți sugestii, precum „Poți vedea ○○. Poți auzi ○○. Are gust de ○○. Miroase la fel ca ○○”
Îi puteți scoate la iveală imaginația cu care s-a născut, folosindu-vă de cele cinci simțuri ale ei. Dezvoltați-i imaginația punându-i diferite întrebări: „Ce poți vedea? Apoi, ce s-a întâmplat? Unde este?” Dacă ea poate scrie sau desena, spuneți-i să deseneze o imagine despre ce a văzut sau să scrie o poveste. Se va bucura să deseneze ce și-a imaginat, iar povestea va deveni o compunere minunată pe bază de imaginație.
De asemenea, nu trebuie să o puneți să-și imagineze doar atunci când vă jucați, ci îndrumați-o să poată să folosească tehnica vizualizării și în viața de zi cu zi. Când face ceva, ar trebui să-i ziceți ca prima oară să-și imagineze că a obținut sau realizat acel lucru.
De exemplu, dacă cântă la pian, spuneți-i să-și imagineze înainte de lecția practică că ea cântă foarte bine.
