【Î】Fiul meu a început să meargă la vârsta de 8 luni. La vârsta de 10 luni a învățat să meargă încălțat. Am crezut că acest lucru s-a datorat faptului că este băiat. Cu toate acestea, el nu stă în scaunul de mașină, dacă i se pune centura. De asemenea, urcă pe spatele canapelei și încearcă să scoată toate cărțile din bibliotecă. Îi spun, „Nu face asta”. Totuși, nu știu când ar trebui să-l cert sau să-l laud.
【R】Fiul Dvs. a început să meargă singur, ceea ce arată că este foarte curios. Aceasta este perioada în care vrea să facă sau să atingă totul. Cu alte cuvinte, este timpul pentru experimentare și învățare. Majoritatea copiilor de vârsta lui vor face ceva fără să gândească dacă este bine sau rău, deoarece nu pot face diferența. Dacă îi interziceți să facă ceva spunând: „Nu face asta”, el își va pierde independența și curiozitatea. Dacă face o năzbâtie, încercați să ignorați acest lucru. Cu toate acestea, când face ceva periculos sau necăjește pe cineva, vorbiți cu el pe un ton autoritar. În aceste cazuri, arătați-vă îngrijorarea și repetați-i ce nu trebuie să facă, chiar dacă lui îi place. De exemplu, „Scaunul de mașină pentru copii este necesar pentru a nu te răni” sau „Dacă te supraveghez ca să mă asigur că nu vei cădea, poți să te urci puțin pe spatele canapelei”.
Apoi, stabiliți un standard al disciplinei, cum ar fi: „Îl voi ierta până în acest punct, dar dacă trece de acel punct nu-l voi ierta.” Dacă încercați să-i comunicați standardele Dvs., el va fi capabil să înțeleagă treptat diferența dintre comportamentul bun și unul mai puțin potrivit fără a deveni confuz.
